vivre.ro

luni, 27 februarie 2012

Primul premiu pe care il castig

Am inceput ziua atat de prost incat nici nu am crezut ca va fi ceva de capul meu azi si, cu atat mai putin, nu m-am asteptat sa marchez un record al vietii personale. Acesta consta in faptul ca am castigat primul premiu... ever.
Pentru aceste lucru trebuie sa multumesc in mod special companiei Farmec, de la Cluj, care a lansat campania #farmeculromanesc pe Twitter, pentru care am scris cateva idei fara a stii ca este vorba si de un premiu la mijloc. Doar aveam cateva idei pe care tineam sa le impartasesc.
Trebuie sa marturisesc ca, dupa mine, aceasta este o companie care va fi mereu in sufletul romanilor si a ardelenilor, in special.
Mor de nerabdare sa vad ce surpriza ma asteapta. Cred ca se observa asta. Nu?

marți, 21 februarie 2012

Reteta chinezeasca cu pui romanesc

Chiar daca nu m-ati mai vazut pe mine laudandu-ma cu gatitul, veti avea acum o surpriza.
Mie imi place foarte mult sa gatesc! Gata, acum este oficial.
Nu v-am mai spus asta pana acum pentru ca nu vroiam sa ma laud, dar am descoperit ca gatitul a inceput sa imi ocupe mai mult timp decat am vrut sa ii ofer la inceput, iar asta chiar nu ma deranjeaza. Ba chiar imi place foarte mult. Sunt foarte fericita sa gatesc atunci cand am pentru cine.
Se apropie o zi speciala, Dragobetele, iar pentru aceasta ocazie nu stiam ce sa gatesc mai special. Insa am dat peste campania celor de la Agricola Bacau si am zis ca merita ca caut o reteta care sa includa si mereu bine-venitul pui.
Se potriveste si cu "puiul romanesc in jurul lumii" si sper sa va fac pofta si voua. Nu este ceva foarte complicat, dar puiul nostru are un drum lung pana in China, deoarece reteta mea este "Pui chinezesc cu ciuperci si ardei".
Pentru 2 portii am nevoie de: 1 piept de pui (de la Agricola Bacau, bineinteles)           
                                            1 ardei verde
                                            5 ciuperci (eu prefer champignion)
                                            1 ceapa mica
                                            1 lingura de pasta de ghimbir si usturoi
                                            1 lingurita de amidon
                                            1 lingurita bicarbonat de sodiu
                                            3 linguri ulei
                                            2 linguri arahide
                                            3-4 fire ceapa verde
In reteta originala, spune ca se pune si chilli dupa gust, deci eu nu voi pune deloc, pentru ca mie nu imi prea plac mancarurile iuti.
Pentru sos avem nevoie de: 1/2 lingura de sos de stridii (sper sa gasesc pe undeva)
                                          1/2 lingura de sos de soia (asta se foloseste mereu in mancarurile chinezesti)
                                          3-4 linguri apa
                                          1 lingurita otet de orez
                                          1/2 lingurita de zahar
                                          1/4 lingurita de piper
                                          1/4 lingurita ulei de susan
In concluzie, trebuie sa imi revizuiesc gama de condimente din dulap si sa ma pregatesc serios de cumparaturi. :D
Bun.... Trecem la preparare. Pieptul de pui se taie cubulete si se freaca bine cu bicarbonat, dupa care se lasa la marinat 30 de min, dupa care se spala bine. Dupa asta, se presara amidonul peste si se mai lasa 15 min, timp in care trebuie sa imi pregatesc ingredientele.
Pun pasta de ghimbir cu usturoi in wok si incept sa o calesc pana ce incepe usturoiul sa miroasa. Pun puiu peste si il las pana se face alb pe toate partile. In alea 15 min trebuie sa tai ardeiu patratele si ceapa in bucati mai marisoare pentru ca acuma tre sa le pun in mijloc, dupa ce am tras puiu pe margine si sa le calesc.
Acuma tre sa pun ingredientele pentru sos si sa le amestec pe toate pana cand se coace bine puiutu. Asta inseamna ca e gata. Dupa ce le iau jos de pe foc mai pun alunele si ceapa verde taiata.
Bineinteles ca se serveste cu orez fiert si, pentru cine stie sa le foloseasca, cu bete.
Cam asa ar trebui sa arate la final.

Acesta este felul meu de a spune "Te iubesc!" de Dragobete. Cine stie, poate o sa primesc unul inapoi. :)) (Asta e din colectia "Daca data viitoare ma saruta?")

marți, 14 februarie 2012

Lucruri marunte

Femeie sau fata, poti sa imi spui oricum. Sunt de sex feminin si din vreme ce am o persoana iubita langa mine, astept ceva bun de la ziua asta. Nu am nevoie de foarte mult. Nu am nevoie de un apartament la un hotel. Nu am nevoie de o cine cu fite intr-un restaurant de lux. Nu am nevoie de o seara in oras, de o bona pentru copii si nici macar de bijuterii si carute de flori. Pentru ca inteleg ca nu toti barbatii pot sa fie la fel de inspirati cand vine vorba despre organizarea unui moment special. Insa am nevoie de o vorba buna, de un sarut plin de caldura si de un gest de iubire.

A nu se intelege ca aceasta postare se refera la mine, ci la femei si fete in general. Vreau sa fac barbatii sa inteleaga cat sunt de importante lucrurile marunte. Iar daca o femeie ar primi aceste lucruri in fiecare zi, ar fi cea mai fericita femeie din lume.

luni, 13 februarie 2012

Grecii ne dau lectii (rele) in materie de proteste

Poate ca protestele pasnice nu le baga nimeni in seama, dar nu sunt deloc deacord cu protestele violente, asa cum s-a intamplat in Atena. Mai degraba as sta in casa si sa nu protestez deloc decat sa ma duc sa fac paguba unor persoane care nu au nicio vina sau sa fac rau unor oameni care doar vor sa apere vietile si bunurile altor oameni. Si aici ma refer la jandarmi si la fortele de ordine, in general. Pana la urma ei nu au o nicio vina pentru ceea ce se intampla in tara. Nu ei sunt cei care au dat legile si faptul ca lucreaza pentru stat este datorat faptului ca doresc sa serveasca poporul din care fac parte si pentru care au un respect nemasurat.
Cu siguranta, si acesti oameni care muncesc pentru stat sunt afectati de legile mai mult sau mai putin bune date de cei din conducerea tarii.
Prin acest mesaj, vreau sa repet cererea mea de nu se apela la violenta in orice fel de proteste.

vineri, 10 februarie 2012

Intoarcerea pe plaiuri mioritice

Am ramas datoare sa va povestesc cum am ajuns inapoi in tara dupa mica vacanta in Spania. La intoarcere eram deja obisnuita cu avionul si nimic nu ma mai speria la el. Chiar m-am plasat langa geam ca sa vad cum decoleaza si cum ne indepartam cu repeziciune de pamant.
Compania cu care am zburat
La decolarea din Bilbao, pilotul a vrut sa se asigure ca regretam plecarea de acolo si a facut un tur pe la malul oceanului si ne-a aratat o panorama care imi pare rau ca nu pot sa v-o arat si voua. Dar am sa incerc sa va descriu. Imaginati-va o stanca care s-a aruncat in ocean, dar ca sa nu raneasca apa cu duritatea sa, si-a legat o basma de nisip la sold si acum basmaua pluteste de-asupra apei. Asa arata intreaga coasta a Cantabriei. La ora 18 cand am decolat noi, noaptea se imbina cu ziua si soarele apunea, incalzind plajele inguste ale coastei si facandu-le sa ia o culoare rosiatica, la fel ca si casele de sus de pe coasta, care aveau deja aprinse luminile, iar pe masura ce ne inaltam, totul incepea sa semene cu musuroaie de licurici.
Luati o gura de aer si reveniti cu picioarele pe pamant. Cred si eu ca v-a luat valul putin. Cred pentru ca eu am fost acolo si nu am putut sa imi revin pentru minute bune.
Am zburat timp de doua ore si ceva, asa se face ca avionul a avut intarziere la revenirea pe sol, in Munchen. Poate ca v-am mai spus, dar aeroportul din Munchen este imens si a trebuit sa il strabatem tot in 15 minute, cat aveam pana la imbarcarea in avionul care ne aducea acasa, pe jos. Am avut noroc ca nu era foarte aglomerat si am ajuns exact la timp. Bun, acum ne puteam linisti. Doar ca a mai aparut o problema. Bagajele. Cum vor putea cei de la aeroport sa le scoata din avion, sa le scaneze si sa le transfere in celalalt avion in doar 15 minute? Nu stiu cum au reusit, dar bagajele noastre au ajuns la timp, pentru ca le-am gasit la Cluj cand am ajuns.
Insa inainte de a ateriza, pilotul ne-a spus cateva cuvinte, printre care si urmatorul mesaj: "In curand vom ateriza in Cluj-Napoca, iar vremea aici este foarte buna, temperatura fiind de -17 grade." Va dati seama care a fost expresia de pe fata noastra. Am ramas inmarmuriti, pentru ca veneam de la +10 grade in Spania. Oricum, totul a fost bine, dar lumea nu a aplaudat la aterizare. :))

joi, 9 februarie 2012

Protestele si evolutia lor

Este o adevarata placere sa vezi ca ceva evolueaza in tara asta, de data asta spre bine. Si vorbim despre proteste.
La inceput, lumea nu prea iesea, ieseau doar pensionarii care poate mai fusesera si la revolutie si care stiu cum sta treaba, dar nu incercau sa convinga si pe altii sa iasa alaturi de ei, ca sa nu fie acuzati ca instiga la violenta. Aceasta se intampla pentru ca, probabil, simteau ca este de datoria lor sa faca ceva pentru generatiile care ii urmeaza, care merg la munca si nu au timp sa stea sa se organizeze sa iasa intr-un numar suficient de mare in strada, pentru cateva principii care puteau sa faca diferenta. Apoi ieseau sindicatele, grupuri organizate din principiu, care aveau un lider care sa le impinga de la spate. Acestea protestau in interes propriu, dar nu destul de des sau de vehementi ca sa fie luati in seama.
Asta se intampla la noi, unde populatiei ii era "frica" de guvernare, nu avea incredere ca pot schimba ceva. In tot acest timp, in Franta se protesta constant, indiferent de motiv. Nu am inteles pana acum cum pot acestia sa iasa in strada din solidaritate pentru cei care protesteaza. Astfel se adunau mai mult de o gramada si s-a ajuns guvernului sa ii fie "frica" de popor, deoarece nu mai era nevoie ca acestia sa stea in strada o luna ca sa se rezolve ceva. Se stia deja ca sunt seriosi si ca nu vor pleca pana cand nu primesc ce doresc. (Probabil demonstrasera asta de cateva ori pana atunci)
In mai putin de un an, romanii au evoluat si au reusit sa ajunga cam pe la jumatatea potentialului francezilor. Au inceput sa iasa in strada indiferent de varsta, neorganizat, din proprie initiativa, cu aspiratii diferite de la viata, dar cu aceeasi finalizare. Cand ma gandesc la asta imi creste inima in mine de mandrie. Sunt mandra de toti cei care au fost in fiecare zi in Piata Universitatii si au protestat. Sunt mandra de cei care au fost fi si doar o zi in orice piata din tara si au protestat. Sunt mandra de somerul din Baia de Aries care a iesit de unul singur in fata primariei unui oras fara locuri de munca si plin de astfel de someri.
Acum, de cand cu ACTA, sunt mandra de toti tinerii care inteleg importanta acestor posibile ingradiri si de gravitatea urmarilor acesteia, si pentru asta ies in strada si protesteaza ca sa se auda pana la Parlamentul European.
Sunt din ce in ce mai mandra ca lumea incepe sa inteleaga ca nu trebuie sa ne fie "frica" de guvern ci trebuie sa luptam (in mod pasnic) pentru principiile in care credem. Libertatea de exprimare este ceva ce nimeni nu ne va putea lua niciodata daca suntem uniti. Doar noi putem sa schimbam ceva, doar asa se pot face schimburi de roluri si sa fim si noi reprezentati de cei pe care ii votam ca sa faca acest lucru.
Incepem sa ne facem auzita vocea si pentru asta Sunt mandra ca sunt romanca!

miercuri, 8 februarie 2012

O surpriza chiar foarte placuta

M-am inscris pentru ca era gratuit si eram chiar curioasa sa vad cum functioneaza. Este vorba despre Oriflame si despre experienta mea. Nu este o poveste siropoasa, asa cum obisnuiesc acest gen de afaceri sa faca. Nu asta m-a atras la ea, ci curiozitatea. Eu caut mereu metode de a aduce noi venituri la castigul lunar. Nu am avut foarte multa incredere ca va merge la inceput.
Am avut o surpriza foarte mare in momentul in care am inceput sa vand pe bune. Apoi am inceput sa vand mai bine, pana cand am ajuns sa vand pe rupte. Nici acum nu inteleg foarte bine de ce se vand atat de bine produsele Oriflame, dar incep sa ma dumiresc. Oamenii cunosc produsele, datorita atator ani de existenta pe piata. In acest timp si-au castigat increderea acestora incetul cu incetul.
In plus, daca acum, in perioada de criza, se vinde atat de bine va imaginati cum se va vinde odata ce vom scapa de criza? Avantajul nostru final este acela ca acel comision de 23% este mereu acolo indiferent de suma pe care o avem la finalul comenzii. Bineinteles ca apoi putem creste, dar asta e alta mancare de peste.
Mai jos aveti un foarte bun exemplu de comanda cu castigul aferet si programul de bun venit cu cadourile de care poate beneficia fiecare.
Cine vrea sa experimenteze poate sa ma contacteze sau sa se inscrie direct facand click pe imaginea Oriflame din dreapta sus.

luni, 6 februarie 2012

Despre ACTA

Cei de la Creative Monkeys au produs un filmulet care explica clar si pe intelesul tuturor ce inseamna ACTA si pana cand mai avem timp sa facem ceva. Desi Romania a semnat deja acordul, inca mai putem protesta impotriva finalizarii acestuia in cadrul Parlamentului European, asa cum au facut 10000 de tineri polonezi.
Nu va povestesc mai mult. Va las sa vedeti filmuletul si astept pareri si sugestii.

duminică, 5 februarie 2012

Cum a uimit Maramuresul Spania

Dupa cum unii dintre voi stiti, am facut o mica vizita in Spania, pregatiti cu mai bine de o luna inainte cu bilete de avion, mai exact in Cantabria, pentru a participa la botezul a doua fetite superbe, care acum isi incep calatoria prin aceasta lume. Dar, dupa spusele celor de acolo, viata in Spania este mai usoara, deci sunt putin mai norocoase decat noi. Sau, cel putin, din unele puncte de vedere, caci departarea de casa nu este deloc usoara. Insa am descoperit o metoda mai usoara de a comunica, si una chiar foarte ieftina.
In fine. Dupa ce am pornit cu emotii de pe aeroportul Cluj-Napoca, caci a fost primul meu zbor, la ora 6 dimineata, dupa ce am aterizat cu bine la Munchen, am gasit, relativ usor urmatoare poarta de imbarcare, ne-am clatit putin ochii prin magazine. Recunosc ca nu a fost deloc usor sa ne abtinem de la cumparaturi. Insa am trecut cu bine si de aceasta incercare, deoarece nu aveam sponsorizare destul de generoasa ca sa ne permitem acest lucru. Ne-am indreptat cu parere de rau spre poarta, si am asteptat cu sufletul la gura sa vedem ce avion vom primi pentru zborul spre Bilbao, de unde urma sa ne preia gazdele noastre si parintii frumoaselor fetite. Daca avionul de la Cluj a fost mic, acesta a fost mai mare si mai confortabil. De aceasta data am fost mai linistita si zborul a fost mai usor.
Cand am ajuns la destinatie, mare ne-a fost mirarea cand, dupa cautari intense, am realizat ca nu ne astepta nimeni asa cum trebuia. Am mai stat o vreme, am mai intors telefoanele cu fundul in sus ca sa ne lamurim ca nu avem activate serviciile de roaming. Nemaistiind ce sa facem am luat un loc si am asteptat. La un moment dat, am observat un telefon public care ne-a inghitit destui euro pana cand am reusit sa vorbim cu cineva.
Intr-un final au ajuns gazdele, care ne asteptau la plecari in loc de sosiri, si ne-au dus acasa. Pe drum, am avut norocul ca autostrada sa treaca pe langa ocean, lucru care ne-a oferit privelisti minunate. Bineinteles ca primul lucru pe care l-am facut dupa ce am intrat in casa a fost sa ne repezim catre patuturile fetelor si sa le admiram.
Am ramas muti la vederea lor si am fost de acord ca sunt superbe ambele. Nici unul dintre noi nu mai vazuse doua suflete gemene, atat de mici.
Aceasta a fost prima zi. A doua zi am luat-o la pas prin magazine, la cumparaturi. Am fost foarte bine serviti, chiar daca am probat un magazin intreg de blugi. Trebuie mentionat faptul ca nu am fi batut atatea magazine daca nu ar fi fost sezon de mari reduceri in Spania.
Dupa o zi de cumparaturi, a urmat o zi de relaxare, iar apoi, ziua cea mare a botezului. La biserica, slujba s-a desfasurat putin diferit fata de ce eram noi obisnuiti sa vedem, cu un emotionant moment de lecturare a unei scrisori din partea fetelor catre parinti si inca un moment si mai emotionant a justificarii parintilor in legatura cu decizia de a le boteza in credinta catolica. Acesta a fost momentul in care m-a uimit cel mai mult puterea mea de intelegere a limbii spaniole. Insa mai mult m-a bucurat acest lucru. Daca nu as fi inteles, as fi pierdut foarte mult. A fost un moment unic.
Ajunsi inapoi acasa printr-o ploaie torentiala, am asezat masa, la care a participat si o persoana care nu cunostea deloc limba romana, ca urmare, s-a discutat cu ea doar in limba spaniola, iar in momentul in care a complimentat prajiturile facute de mine, cu un avant care a lasat pe toata lumea cu gura cascata, am inceput sa vorbesc in spaniola. Dar nu stalcit si nu cu balbaieli. Trebuie sa recunosc ca m-a uimit si pe mine. Am formulat chiar propozitii intregi. S-a uitat doamna la mine, s-a uitat la tatic si a intrebat de unde stiu sa vorbesc asa de bine limba. Fara sa ma mai gandesc, am spus adevarul: Este rezultatul a vreo 6 ani de telenovele din copilarie.
Mai tarziu, la masa festiva se afla si un cuplu de spanioli cu care m-am intalnit afara, la o tigara. Dupa ce am schimbat cateva impresii, m-a intrebat de cat timp traiesc in Spania. Eu i-am spus ca este prima mea vizita. Necrezand, a intrebat si taticul, care i-a confirmat.
Si acestea sunt doar cele mai elocvente exemple. Asa am uimit eu, o maramuresanca, ”o tara intreaga”.

P.S. Nu vreau sa ma laud.